Cardiologie Intervențională

Definiție

Investigația de elecție ce permite diagnosticul bolii coronariene ( prezența strangulărilor pe arterele ce irigă inima ), stabilește opțiunile de tratament (medical, interventional sau chirurgical) și determină prognosticul.

Indicații

• angină pectorală stabilă
• durere toracică atipică la pacienții cu teste neinvazive ce indică risc crescut de boală coronariană
• sindrom coronarian acut fără supra-denivelare de segment ST ( angină pectorală instabilă )
• infarct miocardic acut
• ischemie post-revascularizatie ( re-apariția durerilor toracice după angioplastie sau by-pass aorto-coronarian )
• evaluare perioperatorie pentru intervenții chirurgicale non-cardiace (valvulopaii, boli cardiace congenitale)

Procedura

După anestezie locală în regiunea inghinală(sau antebraț ) se introduce o teacă în artera femurală / radială / brahială; prin teacă se avansează cateterul de diagnostic până la rădăcina arterelor coronare și se injectează substanță de contrast. Se filmează imaginile obținute și se stochează în format digital. La sfârșitul procedurii se retrag cateterele și teaca și se efectuează compresie manuală la locul de puncție; ulterior se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.

Definiție

Procedura non-chirurgicală de tratament al stenozelor și ocluziilor arterelor coronare (arterele care irigă mușchiul inimii).

Stenozele arteriale sunt de obicei consecință aterosclerozei (depuneri de colesterol și calciu la nivelul peretelui arterial). Localizarea și severitatea stenozelor coronariene sunt definite prin coronarografie (injectarea de substanță de contrast la nivelul arterelor coronare).

În funcție de anatomia coronariană medicul cardiolog intervenționist stabilește indicația de tratament: medical, interventional (angioplastie) sau chirurgical (by-pass aorto-coronarian).

Angioplastia coronariană este o procedură uzuală în laboratoarele de cateterism cardiac

Indicații

• Angină pectorală de efort
• Infarctul miocardic acut (angioplastie primară)
• Sindromul coronarian acut fără supra-denivelare de segment ST

Angioplastia coronariană efectuată în cazul unui infarct miocardic acut în primele ore de la instalare se numește angioplastie primară și reprezintă cea mai eficientă metodă de tratament ce salvează miocardul, reduce complicațiile și rată de deces.

Procedura

După anestezie locală în regiunea inghinală ( sau antebraț ), medicul introduce o teacă în arteră femurală / radială / brahială; prin teacă se se introduce un cateter ghid ce se poziționează la originea arterei bolnave; prin acest cateter se avansează un balonaș până la nivelul stenozei / ocluziei. Se umflă balonașul astfel încât placă de aterom (colesterol) este strivită de perete, obțânându-se dilatarea arterei.

De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.

Există două tipuri de stenturi:

• din metal (BMS) ce au risc de restenoza (restrangulare) de până la 20-30%;
• din metal acoperite cu medicament (DES) la care riscul de restrangulare este de 0-6%.

După plasarea stentului se retrage balonașul și se injectează substanță de contrast pentru a vizualiza artera dilatată; în final se retrage catererul ghid și teaca și se efectuează compresie manuală la locul de puncție. Se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.

Definiție

Procedura imagistică ce permite vizualizarea vaselor de sânge cu ajutorul razelor X.

INDICAȚII

Diagnosticul anevrismului și a disecției de aortă/ramurilor sale principale Diagnosticul stenozelor/ocluziilor arterelor carotide, arterelor renale, arterelor membrelor superioare și inferioare, arterelor coronare. Diagnosticul anevrismelor și a malformațiilor arterio-venoase cerebrale. Diagnosticul leziunilor arteriale post-traumatice Evaluarea vascularizației tumorale înainte de embolizare Diagnosticul emboliei pulmonare

Procedura

După anestezie locală în regiunea inghinală (sau antebraț) se introduce o teacă în arteră femurală / radială / brahială sau în venă femurala în cazul angiografiei pulmonare; prin teacă se avansează cateterul de diagnostic până la originea arterelor și se injectează substanță de contrast. Se filmează imaginile obținute și se stochează în format digital.

La sfârșitul procedurii se retrag cateterele și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de puncție; ulterior se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.

Definiție

Procedura non-chirurgicală de tratament al stenozelor și ocluziilor arterelor membrelor inferioare/arterelor renale.

Stenozele arteriale sunt de obicei consecință aterosclerozei (depuneri de colesterol și calciu la nivelul peretelui arterial).

Localizarea și severitatea stenozelor sunt definite prin angiografie (injectarea de substanță de contrast la nivelul arterelor membrelor inferioare/renale).

În funcție de anatomie medicul cardiolog intervenționist stabilește indicația de tratament: medical, interventional (angioplastie) sau chirurgical (bypass).

Procedura

După anestezie, medicul introduce o teacă în arteră femurală / radială / brahiala; prin teacă se avansează un cateter ghid ce se poziționează la originea arterei bolnave; prin acest cateter se avansează un balonaș până la nivelul stenozei / ocluziei. Se umflă balonașul astfel încît placă de aterom (colesterol) este strivită de perete, obțânându-se dilatarea arterei. De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.

În final se retrage catererul ghid și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de puncție. Se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.

Definiție

Procedura non-chirurgicală de dilatare mecanică a stenozelor arterelor carotide.

Stenozele de arteră carotidă sunt de cauza atero-sclerotica și sunt localizate în special la originea arterei carotide interne.

Aceste stenoze sunt fie asimptomatice (identificate sub formă unor sufluri la examenul fizic), fie se manifestă sub formă de accident vascular cerebral ischemic tranzitor / constituit.

Angioplastia carotidiană este o alternativă la intervenția chirurgicală de endarterectomie având numeroase avantaje:

• anestezie locală
• complicații rare
• durata scurtă a intervenției
• recuperare rapidă ( a două zi după procedură pacientul poate fi externat)
• disconfort minim

Indicații

• Stenoza carotidiană asimptomatică – studii recente au arătat că stenozele cu severitate > 50% necesită intervenție
• Stenoza carotidiană simptomatică – orice stenoza >50% necesită intervenție; riscul de accident vascular cerebral la acești pacienți este de 26%.
• Stenoza carotidiană < 50% beneficiază de tratament medical.

Procedura

După anestezia locală cu Xilină 1% în regiunea inghinală, medicul introduce o teacă în arteră femurală; prin teacă se avansează un cateter ghid și se plasează un filtru distal de leziune ce protejează creierul de micro-emboliile de colesterol ce rezultă în urmă dilatării mecanice.

Ulterior se avansează un balonaș până la nivelul stenozei ce se umflă astfel încât placă de aterom este strivită de perete, obținându-se dilatarea arterei.

De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent autoexpandabil (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.

După plasarea stentului se retrage balonașul și filtrul de protecție ; se injectează substanță de contrast pentru a vizualiza arteră dilatată; în final se retrage cateterul ghid și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de puncție.

Se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.

Pacemakerul permanent (stimulatorul cardiac permanent) este un dispozitiv medical ce emite impulsuri electrice transmise prin electrozi ce sunt în contact cu mușchii inimii.

Dispozitivul electronic miniaturizat emite excitații cu ritm regulat pentru o inima incapabilă să asigure ritmul cardiac normal.

Cele două componente principale ale unui stimulator cardiac sunt:

• bateria electrică care generează impulsuri și care are o durata de viață cuprinsă între 5 și 15 ani
• electrozii de stimulare care sunt introduși pe cale venoasă până în cavitățile drepte (atriul drept și /sau ventriculul drept )

Un pacemaker este conceput astfel încât să–și întrerupă activitatea în prezența unui ritm cardiac spontan, evitând astfel competiția între activitatea cardiacă spontană și activitatea inițiată de generatorul de impulsuri.

Indicații

• boală de nod sinusal
• bloc atrio-ventricular total / gradul ÎI
• sindrom QT prelungit
• cardiomiopatie (dilatativă / hipertrofică)
• sindrom de sinus carotidian
• sincopă neurocardiogena recurentă

Procedura

Implantarea pacemakerului permanent este o procedură chirurgicală ce se efectuează în laboratorul de cateterism cardiac / electrofiziologie.După anestezie locală în regiunea supra- / subclaviculară dreapta / stângă se efectuează o incizie de mici dimensiuni prin care se avansează electrozii de stimulare pe cale venoasă până la nivelul cavităților drepte (atriul drept și/sau ventriculul drept ).

Se atașează electrozii la generatorul de impulsuri ce se plasează într-un buzunar situate între piele și mușchiul pectoral.

Se testează electrozii iar ulterior se programează pacemaker-ul utilizând un sistem extern.

Se panseză steril.

Definiție:

procedura de conversie a aritmiilor cu restabilirea ritmului sinusal normal al inimii prin aplicarea unui șoc electric la nivelul toracelui.

Scopul procedurii este de a reduce riscurile pe care le implică o anomalie de ritm cardiac, că de exemplu incapacitatea inimii de a se contracta eficient și formarea de trombi (cheaguri) în cavitățile cardiace.

Indicații

• cardioversia “ de urgență “ la pacienții instabili ( durere anginoasă, edem pulmonar, hipotensiune arterială ) cu tahicardie cu complexe QRS înguste/largi și frecvența ventriculară> 150/min.
• cardioversia tahicardiei ventriculare stabile ce nu răspunde la medicația i.v
• cardioversia “electivă” la pacienții stabili cu fibrilație atrială, flutter atrial, tahicardie paroxistică supraventriculară.