Toate procedurile non-chirurgicale de tratament pentru infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral, arteriopatia periferică sunt realizate de specialiști cardiologi cu experiență.
Definiție
Investigația de elecție ce permite diagnosticul bolii coronariene ( prezența strangulărilor pe arterele ce irigă inima ), stabilește opțiunile de tratament (medical, interventional sau chirurgical) și determină prognosticul.
Indicații
Procedura
După anestezie locală în regiunea inghinală(sau antebraț ) se introduce o teacă în arteră femurala / radială / brahiala; prin teacă se avansează cateterul de diagnostic pînă la rădăcina arterelor coronare și se injectează substanță de contrast. Se filmează imaginile obținute și se stochează în format digital. La sfîrșitul procedurii se retrag cateterele și teaca și se efectuează compresie manuală la locul de puncție; ulterior se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.
Definiție
Procedura non-chirurgicală de tratament al stenozelor și ocluziilor arterelor coronare (arterele care iriga mușchiul inimii).
Stenozele arteriale sunt de obicei consecință aterosclerozei (depuneri de colesterol și calciu la nivelul peretelui arterial). Localizarea și severitatea stenozelor coronariene sunt definite prin coronarografie (injectarea de substanță de contrast la nivelul arterelor coronare).
În funcție de anatomia coronariană medicul cardiolog intervenționist stabilește indicația de tratament: medical, interventional (angioplastie) sau chirurgical (by-pass aorto-coronarian).
Angioplastia coronariană este o procedura uzuală în laboratoarele de cateterism cardiac
Indicații
Angioplastia coronariană efectuată în cazul unui infarct miocardic acut în primele ore de la instalare se numește angioplastie primară și reprezintă cea mai eficientă metodă de tratament ce salvează miocardul, reduce complicațiile și rată de deces.
Procedura
După anestezie locală în regiunea inghinală ( sau antebraț ), medicul introduce o teacă în arteră femurală / radială / brahiala; prin teacă se se introduce un cateter ghid ce se poziționează la originea arterei bolnave; prin acest cateter se avansează un balonaș pînă la nivelul stenozei / ocluziei. Se umflă balonasul astfel încît placă de aterom (colesterol) este strivită de perete, obțînându-se dilatarea arterei.
De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.
Există două tipuri de stenturi:
Definiție
Procedura imagistică ce permite vizualizarea vaselor de sânge cu ajutorul razelor X.
INDICAȚII
Diagnosticul anevrismului și a disecției de aortă/ramurilor sale principale Diagnosticul stenozelor/ocluziilor arterelor carotide, arterelor renale, arterelor membrelor superioare și inferioare, arterelor coronare. Diagnosticul anevrismelor și a malformațiilor arterio-venoase cerebrale. Diagnosticul leziunilor arteriale post-traumatice Evaluarea vascularizatiei tumorale înainte de embolizare Diagnosticul emboliei pulmonare
Procedura
După anestezie locală în regiunea inghinală (sau antebraț) se introduce o teacă în arteră femurală / radială / brahială sau în venă femurala în cazul angiografiei pulmonare; prin teacă se avansează cateterul de diagnostic pînă la originea arterelor și se injectează substanță de contrast. Se filmează imaginile obținute și se stochează în format digital.
La sfîrșitul procedurii se retrag cateterele și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de puncție; ulterior se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.
Definiție
Procedura non-chirurgicală de tratament al stenozelor și ocluziilor arterelor membrelor inferioare/arterelor renale.
Stenozele arteriale sunt de obicei consecință aterosclerozei (depuneri de colesterol și calciu la nivelul peretelui arterial).
Localizarea și severitatea stenozelor sunt definite prin angiografie (injectarea de substanță de contrast la nivelul arterelor membrelor inferioare/renale).
În funcție de anatomie medicul cardiolog intervenționist stabilește indicația de tratament: medical, interventional (angioplastie) sau chirurgical (bypass).
Procedura
După anestezie, medicul introduce o teacă în arteră femurală / radială / brahiala; prin teacă se avansează un cateter ghid ce se poziționează la originea arterei bolnave; prin acest cateter se avansează un balonas pînă la nivelul stenozei / ocluziei. Se umflă balonasul astfel încît placă de aterom (colesterol) este strivită de perete, obținându-se dilatarea arterei. De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.
În final se retrage catererul ghid și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de punctie. Se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.
Definiție
Procedura non-chirurgicală de dilatare mecanică a stenozelor arterelor carotide.
Stenozele de arteră carotidă sunt de cauza aterosclerotica și sunt localizate în special la originea arterei carotide interne.
Aceste stenoze sunt fie asimptomatice (identificate sub formă unor sufluri la examenul fizic), fie se manifestă sub formă de accident vascular cerebral ischemic tranzitor / constituit.
Angioplastia carotidiană este o alternativă la intervenția chirurgicală de endarterectomie avînd numeroase avantaje:
Indicații
– Stenoza carotidiană asimptomatică – studii recente au arătat că stenozele cu severitate > 50% necesită intervenție
– Stenoza carotidiană simptomatică – orice stenoza >50% necesită intervenție; riscul de accident vascular cerebral la acești pacienți este de 26%.
Stenoza carotidiană < 50% beneficiază de tratament medical.
Procedura
După anestezia locală cu Xilină 1% în regiunea inghinală, medicul introduce o teacă în arteră femurală; prin teacă se avansează un cateter ghid și se plasează un filtru distal de leziune ce protejează creierul de microemboliile de colesterol ce rezultă în urmă dilatării mecanice.
Ulterior se avansează un balonaș pînă la nivelul stenozei ce se umflă astfel încît placă de aterom este strivită de perete, obțînîndu-se dilatarea arterei.
De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent autoexpandabil (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.
După plasarea stentului se retrage balonasul și filtrul de protecție ; se injectează substanță de contrast pentru a vizualiza arteră dilatată; în final se retrage cateterul ghid și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de puncție.
Se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.
Pacemakerul permanent (stimulatorul cardiac permanent) este un dispozitiv medical ce emite impulsuri electrice transmise prin electrozi ce sunt în contact cu mușchii inimii.
Dispozitivul electronic miniaturizat emite excitații cu ritm regulat pentru o inima incapabilă să asigure ritmul cardiac normal.
Cele două componente principale ale unui stimulator cardiac sunt:
– bateria electrică care generează impulsuri și care are o durata de viață cuprinsă între 5 și 15 ani
– electrozii de stimulare care sunt introduși pe cale venoasă pînă în cavitatile drepte (atriul drept și /sau ventriculul drept )
Un pacemaker este conceput astfel încît să–și întrerupă activitatea în prezența unui ritm cardiac spontan, evitînd astfel competiția între activitatea cardiacă spontană și activitatea inițiată de generatorul de impulsuri.
Indicații
– boală de nod sinusal
– bloc atrio-ventricular total / gradul ÎI
– sindrom QT prelungit
– cardiomiopatie (dilatativa / hipertrofica)
– sindrom de sinus carotidian
– sincopă neurocardiogena recurentă
Procedura
Implantarea pacemakerului permanent este o procedura chirurgicală ce se efectuează în laboratorul de cateterism cardiac / electrofiziologie.
După anestezie locală în regiunea supra- / subclaviculara dreapta / stîngă se efectuează o incizie de mici dimensiuni prin care se avansează electrozii de stimulare pe cale venoasă pînă la nivelul cavitatilor drepte (atriul drept și/sau ventriculul drept ).
Se atașează electrozii la generatorul de impulsuri ce se plasează într-un buzunar situate între piele și mușchiul pectoral.
Se testează electrozii iar ulterior se programează pacemaker-ul utilizînd un sistem extern.
Se panseză steril.
Definiție:
procedura de conversie a aritmiilor cu restabilirea ritmului sinusal normal al inimii prin aplicarea unui șoc electric la nivelul toracelui.
Scopul procedurii este de a reduce riscurile pe care le implică o anomalie de ritm cardiac, că de exemplu incapacitatea inimii de a se contracta eficient și formarea de trombi (cheaguri) în cavitățile cardiace.
Indicații