Cardiologie Intervențională

5. Angioplastie artere carotide

Definiție

Procedura non-chirurgicală de dilatare mecanică a stenozelor arterelor carotide.

Stenozele de arteră carotidă sunt de cauza aterosclerotica și sunt localizate în special la originea arterei carotide interne.
Aceste stenoze sunt fie asimptomatice (identificate sub formă unor sufluri la examenul fizic), fie se manifestă sub formă de accident vascular cerebral ischemic tranzitor / constituit.

Angioplastia carotidiană este o alternativă la intervenția chirurgicală de endarterectomie avînd numeroase avantaje:

• anestezie locală
• complicații rare
• durata scurtă a intervenției
• recuperare rapidă ( a două zi după procedură pacientul poate fi externat)
• disconfort minim

Indicații

– Stenoza carotidiană asimptomatică – studii recente au arătat că stenozele cu severitate > 50% necesită intervenție
– Stenoza carotidiană simptomatică – orice stenoza >50% necesită intervenție; riscul de accident vascular cerebral la acești pacienți este de 26%.

Stenoza carotidiană < 50% beneficiază de tratament medical.

Procedura

După anestezia locală cu Xilină 1% în regiunea inghinală, medicul introduce o teacă în arteră femurală; prin teacă se avansează un cateter ghid și se plasează un filtru distal de leziune ce protejează creierul de microemboliile de colesterol ce rezultă în urmă dilatării mecanice.

Ulterior se avansează un balonaș pînă la nivelul stenozei ce se umflă astfel încît placă de aterom este strivită de perete, obțînîndu-se dilatarea arterei.
De obicei angioplastia se combină cu plasarea unui stent autoexpandabil (proteză metalică) ce acoperă placă de aterom și menține arteră deschisă.

După plasarea stentului se retrage balonasul și filtrul de protecție ; se injectează substanță de contrast pentru a vizualiza arteră dilatată; în final se retrage cateterul ghid și teacă și se efectuează compresie manuală la locul de puncție.

Se pansează steril și se aplică un bandaj compresiv.

6. Implantare stimulator cardiac

Pacemakerul permanent (stimulatorul cardiac permanent) este un dispozitiv medical ce emite impulsuri electrice transmise prin electrozi ce sunt în contact cu mușchii inimii.

Dispozitivul electronic miniaturizat emite excitații cu ritm regulat pentru o inima incapabilă să asigure ritmul cardiac normal.
Cele două componente principale ale unui stimulator cardiac sunt:

– bateria electrică care generează impulsuri și care are o durata de viață cuprinsă între 5 și 15 ani
– electrozii de stimulare care sunt introduși pe cale venoasă pînă în cavitatile drepte (atriul drept și /sau ventriculul drept )

Un pacemaker este conceput astfel încît să–și întrerupă activitatea în prezența unui ritm cardiac spontan, evitînd astfel competiția între activitatea cardiacă spontană și activitatea inițiată de generatorul de impulsuri.

Indicații

– boală de nod sinusal
– bloc atrio-ventricular total / gradul ÎI
– sindrom QT prelungit
– cardiomiopatie (dilatativa / hipertrofica)
– sindrom de sinus carotidian
– sincopă neurocardiogena recurentă

Procedura

Implantarea pacemakerului permanent este o procedura chirurgicală ce se efectuează în laboratorul de cateterism cardiac / electrofiziologie.

După anestezie locală în regiunea supra- / subclaviculara dreapta / stîngă se efectuează o incizie de mici dimensiuni prin care se avansează electrozii de stimulare pe cale venoasă pînă la nivelul cavitatilor drepte (atriul drept și/sau ventriculul drept ).
Se atașează electrozii la generatorul de impulsuri ce se plasează într-un buzunar situate între piele și mușchiul pectoral.
Se testează electrozii iar ulterior se programează pacemaker-ul utilizînd un sistem extern.
Se panseză steril.